Dictionar

Dinamism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dynamisme)

1. putere vitală, forţă de acţiune, de mişcare.

2. concepţie filozofică idealistă care consideră ca factor primordial mişcarea, forţa pură, şi nu materia.


Electrodinamism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrodynamisme)

1. totalitatea fenomenelor produse de un curent electric.


Organodinamism

Parte de vorbire: s.
Origine: (organo- + dinamism)

1. ansamblu de teorii care consideră bolile mintale ca manifestări regresive, legate de un deficit de energie condiţionat de tulburări organice.


Asindet

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. asyndète, gr. asyndeton)

1. figură de stil constând în suprimarea conjuncţiilor copulative într-o frază, pentru a-i da expresie, dinamism.

2. (var.) asindeton.

3. (antonime) polisindet, polisindeton.


Cabaletă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. caballetta)

1. (muz.) încheiere ritmică, plină de dinamism, a unei arii, a unui duet.


Continuitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. continuité, lat. continuitas)

1. faptul, însuşirea de a fi continuu.

2. (mat.) proprietate a unei funcţii care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare.

3. categorie filozofică, desemnând distribuţia şi succesiunea neîntreruptă în spaţiu şi timp a structurii şi dinamismului materiei.

4. (anton.) discontinuitate.


Dinamist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. dynamiste)

1. I. referitor la dinamism, sistem filozofic care presupune materia este animată de forța imanentă.

2. II. adept al dinamismului.

3. (antonim) mecanicist.


Heliadism

Parte de vorbire: s.
Origine: (Heliade + -ism)

1. atitudine creatoare în cultura şi literatura română modernă, caracterizată prin dinamism şi spirit novator, enciclopedic, renascentist, prin spirit polemic şi incisivitate.


Impulsiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impulsion, lat. impulsio)

1. acțiune de a împinge, de a da o mișcare unui corp; împingere exercitată pe o perioadă de timp, în general foarte scurtă, asupra unui corp staționar și care determină mișcarea acestuia.

2. principiu care determină dezvoltarea, dinamismul unei activități sociale, economice, intelectuale; principiul care determină acțiunea unei persoane.

3. dorință bruscă și imperioasă de a realiza un act.

4. (psihologie) tulburare psihică caracterizată printr-o tendință necontrolabilă de a îndeplini acte care satisfac o nevoie presantă.

5. (var.) impulsie.