Rezultate secundare (Dirijare,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + dirijare)
1. dirijare a unei rachete, a unui avion cu ajutorul unor aparate şi dispozitive instalate la bord.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (teledirija)
1. acțiunea de a teledirija; dirijare de la distanță (prin mijloace de telecomunicație); telecomandare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adduction, lat. adductio)
1. mişcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului.
2. dirijare a apelor către locul de distribuire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + dirijare)
1. dirijare a unei rachete, a unui avion cu ajutorul unor aparate şi dispozitive instalate la bord.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotransfusion)
1. dirijare a sângelui de la periferie spre inimă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bus)
1. (inform.) cale de dirijare a informaţiilor.
2. conductor comun al mai multor circuite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrôle)
1. verificare a unei activităţi pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire.
2. cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producţiei; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoştinţele elevilor şi studenţilor.
3. urmărire a funcţionării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc.
4. supraveghere continuă (morală sau materială).
5. stăpânire.
6. dirijare a propriilor mişcări şi manifestări.
7. instituţie însărcinată cu supravegherea unor activităţi.
8. (pl.) registru de evidenţă a personalului (şi a animalelor) unei unităţi militare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convoyage)
1. (mil.) dirijare de avioane noi pe teatrele de operaţii.
2. escortare a unui convoi de nave.