Dictionar

Rezultate secundare (Dirijare,):

Autodirijare

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + dirijare)

1. dirijare a unei rachete, a unui avion cu ajutorul unor aparate şi dispozitive instalate la bord.


Teledirijare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (teledirija)

1. acțiunea de a teledirija; dirijare de la distanță (prin mijloace de telecomunicație); telecomandare.


Aducţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adduction, lat. adductio)

1. mişcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului.

2. dirijare a apelor către locul de distribuire.


Autodirijare

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + dirijare)

1. dirijare a unei rachete, a unui avion cu ajutorul unor aparate şi dispozitive instalate la bord.


Autotransfuzie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotransfusion)

1. dirijare a sângelui de la periferie spre inimă.

2. autohemoterapie.


Bus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bus)

1. (inform.) cale de dirijare a informaţiilor.

2. conductor comun al mai multor circuite.


Control

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrôle)

1. verificare a unei activităţi pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire.

2. cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producţiei; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoştinţele elevilor şi studenţilor.

3. urmărire a funcţionării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc.

4. supraveghere continuă (morală sau materială).

5. stăpânire.

6. dirijare a propriilor mişcări şi manifestări.

7. instituţie însărcinată cu supravegherea unor activităţi.

8. (pl.) registru de evidenţă a personalului (şi a animalelor) unei unităţi militare.


Convoiaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convoyage)

1. (mil.) dirijare de avioane noi pe teatrele de operaţii.

2. escortare a unui convoi de nave.