Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. discerner, lat. discernere)
1. a judeca limpede, deosebind lucrurile, situaţiile etc.; a raţiona cu pătrundere şi precizie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discernement)
1. facultatea de a discerne; judecată, raţiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indiscernable)
1. care nu se poate discerne; de nepătruns.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (discerne + -abil)
1. care se poate discerne ușor; discernibil.