Rezultate principale (Discrimina):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. discriminer, lat., it. discriminare)
1. a face o discriminare.
2. a diferenția elementele, identificate ca distincte, în vederea aplicării unui tratament specific fiecărui subset astfel constituit.
3. a trata defavorabil anumite grupuri umane, prin reducerea arbitrară a drepturilor lor și contrar principiului egalității în fața legii.
4. a trata oamenii pe baza prejudecăților.
5. (economie) a modula o ofertă de muncă, bunuri sau servicii în funcție de caracteristicile cunoscute sau presupuse ale pieței.
Rezultate secundare (Discrimina):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discriminant)
1. adj. care separă, face deosebire.
2. s. m. (mat.) expresie formată din coeficienţii unei ecuaţii de gradul doi care serveşte a discuta natura rădăcinilor distincte ale ecuaţiei; realizant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (discrimina)
1. separare, deosebire, distincţie netă între mai multe elemente.
2. diferenţiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populaţiei unei ţări, pentru o organizaţie sau pentru unele ţări faţă de altele.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. discrimination, lat. discriminatio)
1. acțiunea de a discrimina și rezultatul ei; discriminare.
2. deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc.
3. tratarea nedreptă sau prejudiciabilă a diferitelor categorii de persoane, pe motive de etnie, vârstă, sex sau dizabilitate.
4. practica vânzării aceluiași produs, în același timp, la prețuri diferite după diverse criterii (cumpărător, loc, utilizare).
5. (lege) ~ pozitivă = politică, văzută ca un exemplu de corectitudine, care atribuie un avantaj social unei categorii care nu este statistic egală într-un anumit domeniu.
6. (legislația muncii) ~ legală = preferință permisă pentru un anumit loc de muncă, în funcție de naționalitate, vârstă sau sex.
7. (var.) (înv.) discriminațiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (discrimina + -tiv, cf. fr. discriminatif)
1. care stabilește distincții sau este capabil să o facă; care face o discriminare; discriminatoriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discriminateur)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discriminatoire, lat. discriminator)
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (anti- + apartheid)
1. care se opune sau este îndreptat împotriva politicii de apartheid (regim sud-african în care oamenii de diferite rase erau ținuți separați, iar oamenii albi aveau mai multe drepturi și avantaje); nediscriminatoriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiségrégationniste)
1. care este împotriva segregării sau discriminării rasiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. apartheid)
1. politică rasistă de discriminare dusă de minoritatea albă împotriva majorităţii populaţiei de culoare din Africa de Sud.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. discriminer, lat., it. discriminare)
1. a face o discriminare.
2. a diferenția elementele, identificate ca distincte, în vederea aplicării unui tratament specific fiecărui subset astfel constituit.
3. a trata defavorabil anumite grupuri umane, prin reducerea arbitrară a drepturilor lor și contrar principiului egalității în fața legii.
4. a trata oamenii pe baza prejudecăților.
5. (economie) a modula o ofertă de muncă, bunuri sau servicii în funcție de caracteristicile cunoscute sau presupuse ale pieței.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discriminatoire, lat. discriminator)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. discrimination, lat. discriminatio)
1. acțiunea de a discrimina și rezultatul ei; discriminare.
2. deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc.
3. tratarea nedreptă sau prejudiciabilă a diferitelor categorii de persoane, pe motive de etnie, vârstă, sex sau dizabilitate.
4. practica vânzării aceluiași produs, în același timp, la prețuri diferite după diverse criterii (cumpărător, loc, utilizare).
5. (lege) ~ pozitivă = politică, văzută ca un exemplu de corectitudine, care atribuie un avantaj social unei categorii care nu este statistic egală într-un anumit domeniu.
6. (legislația muncii) ~ legală = preferință permisă pentru un anumit loc de muncă, în funcție de naționalitate, vârstă sau sex.
7. (var.) (înv.) discriminațiune.