Dictionar

discuta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. discuter)

1. intr. a sta de vorbă; a conversa.
2. tr. a analiza, a dezbate.
 

discutabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. discutable)

1. care se (mai) poate discuta.
2. contestabil, îndoielnic.
 

discutabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (discutabil + -itate, fr. discutabilité)

1. faptul de a fi discutabil, de a fi subiect de dezbatere.
2. caracter contestabil al unei probleme.
3. caracter îndoielnic.
 

discutător, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f. (învechit)  
Etimologie: (discuta + -tor)

1. persoană care discută (lung și inutil); ergotar.
 

rediscuta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rediscuter)

1. a relua o discuție.
 

apodictic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apodictique, lat. apodicticus)

1. (despre judecăți, raționamente) care exprimă raporturi și legături necesare între fenomene.
2. care nu permite opoziție; indiscutabil.
 

assize

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. assises)

1. (Evul Mediu) adunări reunind pe suzeran și vasalii săi, în cadrul cărora se discutau probleme juridice, administrative etc. sau erau adoptate hotărâri; hotărâre juridică sau administrativă adoptată la această adunare.
 

atacabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attaquable)

1. care poate fi atacat.
2. care poate fi dominat; care are un punct slab; vulnerabil.
3. la care se poate face opoziție; cu valoare intelectuală și morală discutabilă.
4. care poate fi atacat în justiție.
5. (antonim) inatacabil.
 

bule

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. boulé)

1. (ant.) sfatul celor patru sute al unei cetăți grecești, care discuta probleme privitoare la buna funcționare a statului și pregătea ședințele adunării poporului.
 

comenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. commenter, lat. commentari)

1. a interpreta (pe marginea unei întâmplări, a unei chestiuni etc.).
2. (peior.) a discuta, a interpreta cu răutate faptele sau spusele cuiva.
3. a analiza, a explica critic (o operă literară, istorică etc.).
 

conferi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. conférer, lat. conferre)

1. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate).
2. intr. a discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni.