Dictionar

disoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dissolution, lat. dissolutio)

1. descompunere, dezagregare, destrămare; corupție.
2. (fig.) corupție.
3. absorbție a unui mineral solid de către apa de curgere sau de infiltrare.
 

dizolvare; lichefiere; disoluție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT dissolutio
2. FR dissolution
3. EN dissolution
4. DE Auflösung
5. RU рaстворение
6. HU feloldás; cseppfolyósodás, cseppfolyósítás; oldatba vivés
 

bionecroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + -necroză2)

1. proces de disoluție a unui țesut organic, datorită unor leziuni distrofice.
 

cristalizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cristallisation)

1. acțiunea de a (se) cristaliza și rezultatul ei; cristalizare.
2. fenomen prin care un corp trece în starea de cristal; transformare în cristal; constituirea unui corp cu structură cristalină.
3. (var.) (înv.) cristalizațiune.
4. (antonime) disoluție, dezagregare.
 

decadentism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décadentisme)

1. denumire dată unor curente literar-artistice de la sfârșitul sec. XIX, caracterizate prin disoluție a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori.
2. mișcare literar-artistică europeană, caracterizată prin revolta împotriva rigidităților școlii parnasiene, cultivarea brutală a inovațiilor formale și a senzațiilor tari, prin rafinament stilistic ajuns la apogeu care se va dizolva în simbolism.
 

dezintegrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désintégration)

1. acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei; dezintegrare.
2. desfacere în părțile constitutive; desprindere dintr-un ansamblu; distrugere, disoluție venită din interior.
3. (fizică) reacție nucleară spontană sau indusă, care are ca rezultat transformarea unui nucleu atomic în alte nuclee sau particule, cu eliberare de energie sub formă de radiații.
4. (antonim) integrație.
 

LIZI-, LIZO-, -liză

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. lysi-, lyso-, - lyse, cf. gr. lysis)

1. „disociere, dizolvare, disoluție”.
 

LIZI-, LISI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (grec. lysis, „desfacere, disociere”)

1. „disociere, disoluție”.