Dictionar

disparat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. disparate, lat. disparatus)

1. lipsit de legătură cu alte lucruri de același fel; răzleț, izolat, desperecheat.
 

codifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. codifier)

1. a reuni legi disparate, norme juridice într-un cod.
2. a coda2.
 

detensiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + tensiona)

1. (tehn.) a elimina sau a reduce tensiunile interne dintr-un material.
2. a face să dispară tensiunea, încordarea; a destinde.
 

disparent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dispărea, după aparent)

1. care este pe cale să dispară; în stare de dispariție.
 

efasa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. effacer)

1. a face să dispară fără a lăsa urme; (rar) a șterge.
 

escamota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. escamoter)

1. a face să dispară ceva pe nesimțite.
2. (fig.) a ascunde, a denatura, a falsifica.
3. a introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului.
 

eteroclit/heteroclit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hétéroclite, lat. heteroclitus)

1. format din elemente disparate, eterogene.
2. anormal; ciudat, bizar.