Dictionar

dispariție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. disparition)

1. faptul de a dispărea; pieire, stingere; moarte.
 

ablastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariție completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.
 

acromie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromie)

1. decolorare a pielii sau a unui organ datorată diminuării sau dispariției pigmenților.
 

afibrinogenemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afibrinogénémie)

1. dispariție treptată a fibrinogenului din sânge.
 

aneozinofilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aneosinophilie)

1. diminuare, până la dispariție, a numărului eozinofilelor din sânge.
 

anideație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anidéation)

1. dispariție totală a procesului gândirii, a fluxului ideativ.
2. absența sau suspendarea temporară a oricărui proces de gândire.
 

defervescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. défervescence)

1. diminuare sau dispariție a febrei, anunțând convalescența.
2. diminuare a efervescenței într-o reacție chimică.