Dictionar

dispoziție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. disposition, lat. dispositio)

1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin.
2. ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizație, instituție etc. dispune băncii să facă anumite plăți din contul său; la ~ = la îndemână.
3. dispunere, așezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan.
4. stare sufletească.
5. posibilitate de a dispune (de).
6. aptitudine, înclinație; vocație.
7. (pl.) pregătiri, preparative.
8. (var.) (înv.) dispozițiune.
 

indispoziție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indisposition)

1. acțiunea, faptul de a (se) indispune; indispunere, (înv.) nedispozițiune.
2. lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare.
3. ușoară stare de rău, ușoară alterare a sănătății; boală ușoară.
4. starea unei femei care are menstruație.
5. (var.) (înv.) indispozițiune.
 

predispoziție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT praedispositio
2. FR prédisposition
3. EN predisposition
4. DE Empfänglichkeit; Anlage; Empfindlichkeit
5. RU предрaсположение
6. HU fogékonyság, hajlamosság
 

predispoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prédisposition)

1. dispoziție naturală, înclinație spre ceva.
2. receptivitate, sensibilitate la anumite boli.
 

abroga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abrogare, fr. abroger)

1. a scoate din vigoare un act normativ.
2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.
3. a declara lipsit de valabilitate.
 

acrimonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrimonie)

1. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm.
2. dispoziție proastă exprimată prin remarci acerbe sau printr-un ton acrimonios.
3. (antonime) afabilitate, amenitate, bunăvoință.
 

administrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive și de dispoziție ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituții etc.
2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăți de acțiuni.
3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana și îmbrăcămintea trupelor.
 

amenomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aménomanie)

1. stare patologică caracterizată prin veselie; delir cu dispoziție veselă.
 

antren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entrain)

1. însuflețire, bună dispoziție, animație.
 

anulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. annulation)

1. acțiunea de a anula sau de a se anula; rezultat al acestei acțiuni; anulare.
2. decizie prin care se anulează un act, o dispoziție etc.
3. (psihiatrie) mecanism de anulare retroactivă a amintirilor.
4. (antonime) confirmare, ratificare.