indispunere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. indispune)

1. acțiunea, faptul de a (se) indispune.
2. lipsă de voie bună, proastă dispoziție.
3. stare a celui ușor bolnav, boală ușoară.
4. (sinon.) indispoziție.

predispunere

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (vb. predispune)

1. faptul de a fi predispus la ceva; predispoziție, înclinare.
2. (var.) predespunere.

anfiladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enfilade)

1. dispunere pe aceeași dreaptă a unor elemente arhitectonice de același fel.
2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere.

anizodactilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anizodactil + -ie)

1. dispunere inegală a degetelor, trei înainte și unul înapoi, comună la păsări; inegalitate a degetelor.

antotaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthotaxie)

1. mod de dispunere a florilor pe tulpini și pe ramuri.

apareiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appareillage)

1. mod de dispunere a pietrelor, cărămizilor unei zidării aparente.
2. desen ornamental care imită elementele unei astfel de zidării.

aranjament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrangement)

1. acord, înțelegere.
2. mod de alcătuire, de dispunere.
3. ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formații decât acelea pentru care a fost compusă.
4. (mat.; pl.) totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor.

caligramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calligramme)

1. mod special de dispunere a versurilor, cu combinații de cuvinte, de litere, urmărind reprezentarea grafică a simbolurilor sau sugestiilor într-o poezie.