Parte de vorbire: adj.
Origine: (dispune)
1. aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru.
2. a fi bine ~ = a avea bună dispoziţie, a fi vesel.; (fig.) a fi uşor ameţit de băutură; a fi prost ~ = a fi indispus.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acentrique, lat. acentricus)
1. (despre cromozomi) nedispus în centru.
2. lipsit de centromere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actinocarpe)
1. (despre plante) cu fructele dispuse radial.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affronté)
1. (despre motive iconografice) reprezentat prin două animale dispuse faţă în faţă.
2. (heraldică) privind în față sau cu fața către observator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agaricacées)
1. familie de ciuperci bazidiomicete, având pălăria la partea inferioară cu lamele dispuse radial.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ajuster)
1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).
2. a potrivi pe corp (o haină).
3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu şi regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.