Dictionar

distensie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. distension, lat. distensio)

1. (med.) întindere sau umflare excesivă.
2. capacitate a unor organe vegetale sau structuri de a se lungi sub acțiunea unei forțe.
 

aerocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocèle)

1. formație tumorală datorată distensiei excesive cu aer sau gaz.
 

arteriectazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. artériectasie)

1. (med.) distensie anormală a unei artere; dilatare a arterelor.
 

clacaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. claquage)

1. distensie, ruptură a unui ligament, a unui mușchi.
2. boală a cailor care se manifestă prin umflarea tendoanelor.
 

colocenteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colocentése)

1. puncție a colonului3 în vederea distensiei.
 

colpectazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colpectasie)

1. distensie exagerată a vaginului.
 

-ECTAZIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -ectasie, cf. gr. ektasis „alungire, dilatație”)

1. „dilatație, extensie, distensie”.