Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. distraction, lat. distractio)
1. ceea ce distrează; petrecere, amuzament.
2. neatenţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)
1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.
2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.
3. (fig.) neatenţie, distracţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrément)
1. plăcere, distracţie, divertisment.
2. (jur.) consimţământ, încuviinţare, acord internaţional între părţi în scopul reglementării raporturilor juridice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amusement)
1. distracţie, divertisment, destindere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. attraction, lat. attractio)
1. înclinaţie puternică spre cineva sau ceva.
2. farmec.
3. tendinţă de apropiere a două elemente lingvistice.
4. (fiz.) forţă care tinde să apropie corpurile.
5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitaţie.
6. (pl.) distracţie, petrecere, amuzament.
7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avio/n/ + car)
1. mijloc de distracţie constând dintr-un avion care, cu ajutorul unui scripete, este catapultat în lupinguri acrobatice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. diversivo)
1. de diversiune.