Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. district, lat. districtus)
1. subdiviziune teritorial-administrativă în anumite ţări; ţinut.
2. comitat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. distrettuale)
1. referitor la district; propriu unui district.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. subdistrict)
1. diviziune administrativă care este în general mai mică decât un district; subdiviziune a unui district.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Komitat, lat. comitatus)
1. (în evul mediu) unitate administrativ-teritorială; district.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. distrettuale)
1. referitor la district; propriu unui district.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Gauleiter)
1. conducător al unui district în Germania nazistă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. praefectus)
1. demnitar care conducea o prefectură la romani sau diverse unități teritoriale în unele state feudale.
2. comandant al unei armate, al unei legiuni la romani.
3. șef administrativ și politic al unui județ (sau district).
4. preot sau călugăr în institutele pedagogice ale iezuiților, care conduce și supraveghează câte un sector al activității elevilor.
5. (în trecut) elev, într-un colegiu (religios), responsabil cu disciplina.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. praefectura, fr. préfecture)
1. unitate administrativă, provincie etc. condusă de un prefect.
2. funcţia, demnitatea de prefect.
3. instituţie care constituie forul administrativ şi politic sau conducerea poliţiei dintr-un judeţ (sau district).
4. clădire unde se află această instituție.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (/1/ rus. raion, fr. rayon)
1. suprafață, teritoriu limitat de o anumită rază în raport cu un centru.
2. unitate teritorial-administrativă în care se împarte o regiune, un district sau un oraș mare.
3. (mil.) porțiune de teren în care se dispun forțe și mijloace în vederea îndeplinirii unei misiuni de luptă.
4. secție a unui magazin unde se găsesc mărfuri de același fel.