divizibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. divisible, lat. divisibilis)

1. care se poate diviza.
2. (mat.) care prezintă divizibilitate.

divizibil; separabil; despicabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT scissilis
2. FR scissile; divisible
3. EN scissile; divisible
4. DE spaltbar; teilbar; trennbar
5. RU рaсщепляющийся; делящийся
6. HU osztható; tagolható, hasítható

divizibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. divisibilité)

1. calitatea de a fi divizibil.
2. (mat.) proprietate a două numere întregi (sau polinoame) de a se împărți exact între ele.

actinomorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actinomorphe)

1. (despre flori) cu simetrie radială; radial simetric.
2. în formă de raze.
3. polisimetric; cu simetrie multilaterală; divizibil în două sau mai multe planuri de simetrie.

binar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. binaire, engl. binary, lat. binarius)

1. adj. format din două unități; divizibil cu2. (chim.) constituit din două elemente.
2. compus din două elemente dispuse câte două.
3. (mat.) a cărui bază este numărul2.
4. s. f. (astr.) stea dublă.

comun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commun, lat. communis)

1. adj. care aparține mai multora sau tuturor; care interesează pe mai mulți sau pe toți; obștesc.
2. (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generală; substantiv ~ = substantiv care servește la indicarea obiectelor de același fel; factor ~ = număr cu care se înmulțesc toți termenii unei sume; divizor ~ = număr întreg cu care se împart exact mai multe numere întregi date; multiplu ~ = număr divizibil prin mai multe numere întregi date; numitor ~ = numitor care aparține mai multor fracții.
3. a face cauză ~ă cu cineva = a fi de partea cuiva.
4. obișnuit, normal, frecvent.
5. loc ~ = idee, lucru știut de toată lumea; banalitate.
6. mediocru, banal, de rând.
7. s. n. ceea ce aparține tuturor sau mai multora; ceea ce este alcătuit pe baze obștești.
8. în ~ = laolaltă, împreună.
9. a ieși din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit.

cuaternar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius)

1. adj. format din patru unități; divizibil cu4.
2. (chim.; despre substanțe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen și azot).
3. (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice.
4. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen.

cvinariu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. quinarius)

1. adj. format din cinci unități; divizibil cu5.
2. (despre măsură, ritm) compus din cinci elemente ritmice.
3. s. m. monedă romană valorând 5 ași.

divizibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. divisible, lat. divisibilis)

1. care se poate diviza.
2. (mat.) care prezintă divizibilitate.