Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abrutir)
1. tr., refl. a face să-şi piardă, a-şi pierde însuşirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. idiotiser)
1. a deveni (sau a face să devină) idiot; a (se) idioți, a (se) îndobitoci.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. imbécilliser)
1. a (se) tâmpi, a (se) îndobitoci.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (rus. манкурт)
1. persoană care și-a pierdut memoria istorică, valorile spirituale și reperele, care a rupt legăturile cu poporul său.
2. (prin extensie) orice persoană înrobită total și îndobitocită.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mancurt + -iza, cf. rus. манкуртизация)
1. procesul de pierdere a legăturilor, valorilor, reperelor naționale și morale istorice, culturale etc.; rezultatul unui astfel de proces.
2. amnezie, uitare provocată intenționat; supunere orbească, depersonalizare, îndobitocire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (abrutiza)
1. care a devenit insensibil, brutal.
2. care și-a pierdut însușirile specific umane (printr-o reducere semnificativă a activității intelectuale, a calităților morale); dezumanizat, îndobitocit.