Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. docile, lat. docilis)
1. (şi adv.) supus, ascultător, obedient; maleabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. docilité, lat. docilitas)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. conformisme)
1. disponibilitatea de a se conforma.
2. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică şi supunerea formală, docilă faţă de orice obiceiuri, idei, hotărâri.
3. (antonime) anticonformism, nonconformism, progresism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. disciplinable)
1. care poate fi disciplinat; docil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. docilité, lat. docilitas)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. flexible, lat. flexibilis)
1. adj. care se poate îndoi ușor; mlădios, elastic, suplu.
2. (fig.) care cedează ușor; maleabil, docil.
3. (despre părți de vorbire) care are flexiune; flexionar.
4. (despre un apartament) cu structură variabilă.
5. s. n. grup de lamele flexibile de cupru, în legăturile electrice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indocile)
1. care nu este docil, care este foarte greu de instruit, de guvernat; nedocil.
2. care nu se lasă condus ușor, rebel; nedocil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indocilité)
1. caracterul celui indocil; faptul de a fi indocil, rebel.
2. lipsă de docilitate, de supunere; nesupunere.
3. (antonime) docilitate, supunere.