Dictionar

Rezultate principale (Documenta):

Documenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. documenter)

1. tr., refl. a (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare etc. pe documente.


Rezultate secundare (Documenta):

Documental, -ă

Parte de vorbire: adj., adv.
Origine: (document + -al)

1. cu caracter sau valoare de document; documentar.


Documentalist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. documentaliste)

1. specialist în documentare; documentarist.

2. persoană a cărei sarcină este cercetarea, clasificarea, distribuirea și conservarea documentelor, într-un serviciu public sau privat.


Documentalmente

Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (documental + -mente)

1. după cum reiese din documente; documentamente.


Documentar, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. documentaire)

1. adj. care are caracter sau valoare de document; (astăzi rar) documental.

2. care se bazează pe documente.

3. s.n. film sau operă scrisă bazată pe documente, care prezintă fapte reale, din viață.


Documentare

Parte de vorbire: s.
Origine: (documenta)

1. acţiunea de a (se) documenta.

2. ştiinţa înregistrării, clasării şi conservării cunoştinţelor referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ţine la dispoziţia celor interesaţi.


Documentarist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. documentariste)

1. autor de filme documentare; realizator de documentare cinematografice.

2. persoană care se ocupă cu documentarea, cu informarea științifică referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate; documentalist.


Analiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. analyser)

1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente.

2. a identifica compoziţia unei substanţe.

3. a examina cu atenţie în vederea unor concluzii documentate.

4. a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.).


Anexă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annexe)

1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos.

2. (anat.) ţesut, formaţie, organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcţii comune.

3. material documentar alăturat unui text.


Cazuist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. casuiste; sp. casuista; lat. casus „caz de conștiință”)

1. cel care se ocupă de cazuistică.

2. teolog care, prin profesie, rezolvă cazurile de conștiință.

3. cel căruia îi place analizeze, până în cele mai mici amănunte, fiecare caz, pentru a da o soluție cât mai exactă și mai documentată.

4. specialist în cazuistică, care foloseşte abil argumente ingenioase, logice în aparenţă, false în fond.


Colecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collection, lat. collectio)

1. serie de obiecte de acelaşi fel, o valoare documentară, artistică etc., adunate şi dispuse sistematic.

2. culegere (de opere literare şi ştiinţifice).

3. totalitatea publicaţiilor unor biblioteci.

4. puroi colectat într-un ţesut bolnav.


Consulta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consulter, lat. consultare)

1. tr. a cere sfatul, părerea cuiva, a lua avizul unui specialist.

2. a cerceta pentru informare, documentare.

3. (despre medici) a examina un bolnav, a da o consultaţie (2).

4. refl. a se (con)sfătui.


Crestomaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chrestomathie)

1. culegere de texte reprezentative (filologice, istorice, documentare) din autorii clasici ai unei literaturi sau ai mai multora, destinată în special învăţământului.