OK
X
dojenitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dojeni + -tor)
1.
care
dojenește,
care
ceartă;
care
exprimă
un
reproș,
o
stare
de
nemulțumire;
mustrător.
dojenicios, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (dojeni + -icios)
1.
care
dojenește;
dojenitor.
dojenic, -ă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (dojană + -ic)
1.
care
mustră;
dojenitor,
mustrător.
mustrător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (mustra + -ător)
1.
care
mustră;
care
exprimă
o
mustrare;
plin
de
reproșuri;
dojenitor.
2.
(var.)
(înv.)
mustrătoriu.