Parte de vorbire: s.
Origine: (it. locotenenza)
1. (în trecut) organ administrativ-politic care ţinea locul domnitorului şi exercita funcţiile acestuia.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. divan efendisi)
1. (Imperiul Otoman) funcționar al divanului care îndeplinea funcția de secretar și care adesea citea firmanul la înscăunarea domnitorilor din țările române.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (din greaca veche ἀρχιατρός)
1. (ist., epoca fanariotă) medic personal al domnitorului, însărcinat și cu supravegherea serviciilor sanitare și a farmaciilor.
2. (ist.) medic șef al unui rege, al unei curți etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (prea + mărit)
1. (mai ales în titulatura domnitorilor, împăraților etc.) care este vrednic de întreaga laudă, cinste, slavă, datorită calităților sale.
2. care este foarte luminat la minte; cu multă înțelepciune; prealuminat.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (mascara + -giu)
1. (învechit) persoană angajată la curțile domnitorilor sau ale boierilor, pentru a-i distra prin gesturi, glume (necuviincioase) et cetera; bufon.
2. (rar) persoană care spune sau face măscări.
3. (rar) persoană care face glume obscene; amator de obscenități, de lucrări pornografice; pornograf.