Rezultate secundare (Domol,):
Parte de vorbire: adj. (adesea adverbial)
Origine: (din domoli)
1. care se mișcă sau se face fără grabă; care se face lent, cu lentoare; încet, potolit.
2. care are sau care se manifestă cu intensitate redusă.
3. (despre terenuri înclinate) care are pantă lină.
4. (adverbial) a o lăsa (sau a o lua) mai ~ = a proceda cu calm, a nu se pripi.
5. (antonime) abrupt, aprig, grăbit, iute.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (domoli + -eală)
1. scădere în intensitate a unui fenomen, a unei pasiuni, dispute et cetera; domolire.
2. (înv.) porțiune din cursul unui râu unde apa curge mai încet.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (domoli + -ință)
1. atitudine calmă, lipsită de agresivitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (domoli)
1. acțiunea de a (se) domoli; liniștire, potolire.
2. scădere în intensitate a unui fenomen, a unei pasiuni, dispute etc.
3. transformare a pantei unui teren, care devine mai puțin abrupt.
4. (antonime) agitare, intensificare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dévorant)
1. care devorează, mănâncă cu voracitate şi rapiditate; devorator.
2. care împinge pe cineva să mănânce mult (ex. apetit ~).
3. care nu poate fi stăpânit, domolit.
4. care consumă, distruge repede.
5. (figurat) care absoarbe, consumă rapid o cantitate mare de lucruri.
6. (figurat) care produce o senzație violentă; care produce o tulburare profundă.
7. (figurat) care mistuie; în stare să devoreze; mistuitor, arzător.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. infrenare)
1. tr. a pune frână (unui cal).
2. (fiz.) a stăvila; a domoli.
3. tr., refl. (fig.) a (se) stăpân.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lent, lat. lentus)
1. care nu este iute în mișcări, în acțiuni, care nu acționează cu promptitudine; încet, lin, domol.
2. califică anumite mișcări lipsite de vivacitate.
3. care are loc într-un timp foarte lung.
4. (antonime) iute, rapid, repede, prompt.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. tempérer, lat. temperare)
1. a (se) modera, a (se) atenua; a (se) potoli, a (se) domoli.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alina + -ător)
1. care alină; care liniștește.
2. care domolește, potolește, calmează.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (încetini)
1. acțiunea de a încetini și rezultatul ei; potolire, domolire.
2. diminuare a ritmului unei activități; micșorarea vitezei etc.