Dictionar

Rezultate secundare (Domol,):

Domol, -oală

Parte de vorbire: adj. (adesea adverbial)
Origine: (din domoli)

1. care se mișcă sau se face fără grabă; care se face lent, cu lentoare; încet, potolit.

2. care are sau care se manifestă cu intensitate redusă.

3. (despre terenuri înclinate) care are pantă lină.

4. (adverbial) a o lăsa (sau a o lua) mai ~ = a proceda cu calm, a nu se pripi.

5. (antonime) abrupt, aprig, grăbit, iute.


Domoleală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (domoli + -eală)

1. scădere în intensitate a unui fenomen, a unei pasiuni, dispute et cetera; domolire.

2. (înv.) porțiune din cursul unui râu unde apa curge mai încet.


Domolință

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (domoli + -ință)

1. atitudine calmă, lipsită de agresivitate.


Domolire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (domoli)

1. acțiunea de a (se) domoli; liniștire, potolire.

2. scădere în intensitate a unui fenomen, a unei pasiuni, dispute etc.

3. transformare a pantei unui teren, care devine mai puțin abrupt.

4. (antonime) agitare, intensificare.


Devorant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dévorant)

1. care devorează, mănâncă cu voracitate şi rapiditate; devorator.

2. care împinge pe cineva mănânce mult (ex. apetit ~).

3. care nu poate fi stăpânit, domolit.

4. care consumă, distruge repede.

5. (figurat) care absoarbe, consumă rapid o cantitate mare de lucruri.

6. (figurat) care produce o senzație violentă; care produce o tulburare profundă.

7. (figurat) care mistuie; în stare devoreze; mistuitor, arzător.


înfrâna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. infrenare)

1. tr. a pune frână (unui cal).

2. (fiz.) a stăvila; a domoli.

3. tr., refl. (fig.) a (se) stăpân.


Lent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lent, lat. lentus)

1. care nu este iute în mișcări, în acțiuni, care nu acționează cu promptitudine; încet, lin, domol.

2. califică anumite mișcări lipsite de vivacitate.

3. care are loc într-un timp foarte lung.

4. (antonime) iute, rapid, repede, prompt.


Tempera 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. tempérer, lat. temperare)

1. a (se) modera, a (se) atenua; a (se) potoli, a (se) domoli.


Alinător, -toare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (alina + -ător)

1. care alină; care liniștește.

2. care domolește, potolește, calmează.

3. (var.) (înv.) alinătoriu.


încetinire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (încetini)

1. acțiunea de a încetini și rezultatul ei; potolire, domolire.

2. diminuare a ritmului unei activități; micșorarea vitezei etc.

3. (antonim) accelerare.