Dictionar

abordor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abordeur)

1. marinar specializat în abordaje.
 

autocodor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocodeur)

1. (inform.) sistem de programare simbolică prin prezența de macroinstrucțiuni.
 

balador

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baladeur)

1. sistem compus dintr-una sau mai multe roți dințate, montate pe un arbore canalat și deplasabile în lungul axei, care, angrenate cu roți dințate de pe alți arbori, pot transmite viteze diferite.
 

bardor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bardeur)

1. macara mobilă utilizată pe șantierele de construcție.
 

codor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. codeur)

1. dispozitiv care generează un cod sau care efectuează codificarea; dispozitiv pentru transformarea datelor conform unui cod; codificator.
2. (automatică) dispozitiv care urmărește poziția unei piese mecanice și transmite aceste informații în formă digitală.
 

comandor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commandeur)

1. grad de ofițer în aviația și marina din unele armate, echivalent colonelului.
2. rang în ierarhia unor ordine.
 

aboral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)

1. opus, îndepărtat față de gură.
2. care este plasat pe partea opusă gurii.
3. (antonim) adoral.
 

acantoceras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthocéras)

1. amonit cu cochilia groasă, răsucită dorsal, prevăzută cu spini.
 

acantopterigieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthoptérygiens)

1. (zool.) ordin de pești osoși cu înotătoarea dorsală spinoasă.
 

acidorezistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acido-résistant)

1. care prezintă acidorezistență.
2. se referă la bacteriile care nu se decolorează nici sub acțiunea acizilor puternici, nici sub acțiunea alcoolului.
 

adorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adorable, lat. adorabilis)

1. vrednic de adorat; fermecător; admirabil.
 

adorator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adorateur, lat. adorator)

1. cel care adoră pe cineva sau ceva.