Rezultate secundare (Dornic,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paladin, it. paladino)
1. nobil care slujeşte la palatul regal; (p. ext.) cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri.
2. (fig.) om curajos, îndrăzneţ, cavaler (II, 1).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. prometheisch)
1. referitor la (mitul lui) Prometeu; prometeian.
2. (fig.) care exprimă o revoltă, sortită eşecului, împotriva unei autorităţi; care crede în oameni, dornic de a acţiona pentru ei; uman, generos.
3. (fig.) remarcabil ca putere și dimensiune; gigantic, colosal.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)
1. lacom de bunuri materiale; hrăpăreţ, apucător.
2. (înv.; despre animale și păsări) vorace, lacom, dornic să-și urmărească prada; de pradă; răpitor.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (grec. περίεργος)
1. însetat de a cunoaște, dornic de a ști.
2. curios, care manifestă curiozitate.