Dictionar

draga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. draguer)

1. a săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage.
2. a curăța de mine o cale navigabilă.
 

dragă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. drague)

1. navă special echipată pentru dragarea sub apă.
2. plasă de formă specială cu care se colectează exemplare din flora și fauna subacvatică.
3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă.
 

dragaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dragage)

1. acțiunea de a draga sau rezultatul acestei acțiuni; dragare.
2. acțiunea de a trage o dragă sau un dispozitiv similar pentru a curăța fundul unui râu, port etc.
3. acțiunea de a trage un cârlig, un cablu sau un alt echipament, pentru a ridica ceea ce se află pe fundul apelor.
 

drăgălășenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (drăgălaș + -enie)

1. gingășie în înfățișare sau comportare; drăgălășie.
2. atitudine plină de gingășie și atenție față de cineva; drăgălășie.
 

drăgăstos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dragoste + -os)

1. plin de dragoste, de tandrețe; iubitor, afectuos.
 

draglină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. dragline)

1. echipament de lucru pentru săpat și încărcat pământul, montat pe un excavator, dintr-o cupă la capătul unui braț lung și ușor, acționată de un troliu.
 

afectuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectueux, lat. affectuosus)

1. care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jurul lui; prietenos, afabil.
2. cu afecțiune pentru cei din jur; tandru, drăgăstos.
3. (antonime) rezervat, sever.
 

afecțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affection, lat. affectio)

1. dragoste, simpatie, atașament.
2. stare patologică a unui organ; boală.
 

amant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amant)

1. cel care întreține relații de dragoste cu cineva în afara căsătoriei.
 

amfipteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiptère)

1. (herald.) figură, un șarpe sau un dragon înaripat.
 

amor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. amor)

1. iubire, dragoste.
2. ~ propriu = atașament de prețuire exagerată a propriilor calități.
 

amoretă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amorette)

1. statuetă de copil cu aripioare.
2. statuetă reprezentând pe Amor, zeul dragostei la romani.