Dictionar

afecțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affection, lat. affectio)

1. dragoste, simpatie, atașament.
2. stare patologică a unui organ; boală.
 

amant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amant)

1. cel care întreține relații de dragoste cu cineva în afara căsătoriei.
 

amor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. amor)

1. iubire, dragoste.
2. ~ propriu = atașament de prețuire exagerată a propriilor calități.
 

amoretă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amorette)

1. statuetă de copil cu aripioare.
2. statuetă reprezentând pe Amor, zeul dragostei la romani.
 

amoros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. amoureux)

1. referitor la dragoste, de dragoste.
2. plin de dragoste.
 

Anadiomene

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. Anadyomène)

1. inv. nume dat lui Venus, zeița dragostei.