Dictionar

animozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. animosité, lat. animositas)

1. dușmănie, ostilitate, ură; repulsie.
 

inimiciție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. inimicitia, it. inimicizia)

1. dușmănie, ură, vrăjmășie; inamiciție.
 

ostilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hostilité, lat. hostilitas)

1. atitudine ostilă; dușmănie, vrăjmășie.
2. (pl.) acțiuni militare pe care un stat le întreprinde contra altuia în stare de război.
 

vendetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. vendetta)

1. răzbunare sângeroasă împotriva unui adversar, practicată odinioară mai ales în Corsica, Sardinia sau Sicilia, antrenând familii întregi și care se transmite din generație în generație
2. stare de dușmănie, ostilitate, rezultată dintr-o insultă sau o crimă, între două familii, două clanuri etc.
3. (prin ext.) ură, sete de răzbunare; vindictă.
4. (var.) (înv.) vendită, (înv.) vendetta.
 

pildos, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (regional)  
Etimologie: (pildă + -os)

1. care poartă cuiva dușmănie; dușmănos.
 

supostatnic

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (paleoslav. съпостатьникъ)

1. persoană care manifestă dușmănie, ostilitate; vrăjmaș.