Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baguette)
2. vergea subţire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băţ de lemn sau de metal servind la punerea în vibraţie a unor instrumente de percuţie.
4. partea de lemn a arcuşului.
5. dungă colorată care împodobeşte uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subţire, a unui mecanism, a unei maşini.
7. mulură mică cu secţiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental aşezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cannelure)
1. şant îngust care brăzdează longitudinal o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafaţa vaselor.
2. (tehn.) şant puţin adânc, săpat în lungul unei piese; renură, nut.
3. dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dytiscus)
1. insectă coleopteră carnivoră având corpul oval, cu o dungă gălbuie pe marginea elitrelor, ultima pereche de picioare fiind adaptată pentru înot.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fascié)
1. (despre plante) concrescut anormal şi lăţit; vărgat, dungat.
2. (herald.; despre scuturi) împărţit orizontal în şase fascii (3) din două smalţuri alternate (culoare şi metal).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Goldschnitt)
1. (poligrafie) dungă de poleială aurită aplicată pe marginea cărţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Pinzgau)
1. rasă de bovine de lapte şi carne, de culoare roşie-castanie, cu o dungă albă de-a lungul spinării.
2. rasă de cai grei, de tracţiune.