Dictionar

Rezultate secundare (Econom,):

Econom, -oamă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. économe)

1. adj. care păstrează, care face economii.

2. cumpătat.

3. s. m. f. (în trecut) îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri.


Economat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. économat)

1. magazin care aprovizionează salariaţii unor întreprinderi.


Econometrician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. économétricien)

1. specialist în econometrie, în studiul matematic și statistic al datelor economice.


Econometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. économétrie)

1. tehnica studierii fenomenelor şi proceselor economice pe baza analizei matematice şi statistice.


Econometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. économètre)

1. aparat pentru măsurarea economiilor realizate în consum.


Economic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. économique, lat. oeconomicus, gr. oikonomikos)

1. referitor la economie.

2. care cere puţine cheltuieli, eforturi; ieftin, convenabil.


Abstinenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.

2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.

3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Accesibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însuşirea de a fi accesibil.

2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.

3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.

4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.


Acreditiv

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.

2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Acumulare

Parte de vorbire: s.
Origine: (acumula)

1. acţiunea de a (se) acumula.

2. proces economic complex constând în formarea şi utilizarea unei părţi din venitul societăţii pentru asigurarea reproducţiei lărgite.

3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează.

4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenţii geomorfologici.