Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)
1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. économe)
1. adj. care păstrează, care face economii.
2. cumpătat.
3. s. m. f. (în trecut) îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. économètre)
1. aparat pentru măsurarea economiilor realizate în consum.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mono1- + producţie)
1. specializare îngustă a unei economii naţionale, limitată la o singură ramură economică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parole, it. parola, germ. Parole)
1. cuvânt secret, convenţional, mijloc de recunoaştere de către militari, de către depunătorii pe librete de economii la purtător sau între membrii unei organizaţii conspirative.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. régime)
1. mod, sistem de organizare a vieții economice, politice și sociale a unui stat.
2. ansamblu de reglementări proprii activității unei instituții, întreprinderi etc.
3. totalitatea regulilor impuse modului de viață și de alimentare al cuiva.
4. ~ de economii = sistem de măsuri privind folosirea cât mai rațională a resurselor materiale, financiare și de muncă; ~ fluvial = evoluție medie a debitelor unei ape curgătoare în timp de un an.
5. totalitatea condițiilor de funcționare la un moment dat a unui sistem tehnic.
6. mod de evoluție ciclică a unui fenomen natural.