Dictionar

Rezultate principale (Edificiu,):

Edificiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aedificium, fr. édifice)

1. clădire impunătoare, de mari proporţii.


Rezultate secundare (Edificiu,):

Adosat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. aşezat adaxial.

2. (bot.) orientat spre axă.

3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcţie) lipită de un edificiu.


Amfiteatru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci şi la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte şi tribune, în timpul jocurilor publice.

2. sală de curs, conferinţe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.

3. configuraţie a unor terenuri dispuse în etaje circulare.


Antă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ante)

1. pilastru pătrat care prelungeşte zidurile laterale ale unui edificiu.


Antefix

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antéfixe)

1. motiv ornamental la marginea inferioară a acoperişului de olane al unui edificiu.


Arc

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeţi.

2. tot ceea ce are forma unui arc (1).

3. (mat.) porţiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.

4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.

5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcţie în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.

6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.

7. organ de maşină, din oţeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.

8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.


Bază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.

2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.

3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.

4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.

5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.

6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.

7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).

8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.

9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.

10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.

11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.

12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.

13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.