Dictionar

Rezultate principale (Educa,):

Educa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éduquer, lat. educare)

1. a creşte, a forma pe cineva prin educaţie.


Rezultate secundare (Educa,):

Autoeduca

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + educa)

1. a se educa pe sine însuși.


Educabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éducable)

1. care poate fi educat; care are vârsta sau capacitatea necesară pentru a fi educat.

2. (antonim) ineducabil.


Educabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éducabilité)

1. posibilitatea de a fi educat.


Educat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. educa)

1. care a primit educație; manierat; politicos; civilizat.

2. (anton.) needucat.


Educaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éducation, lat. educatio)

1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni.

2. (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.

3. bună creștere, bună cuviință.

4. educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice.


Educaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. educational, fr. éducationnel)

1. referitor la educaţie în general, la învăţământul care urmăreşte dezvoltarea capacităţilor şi formarea aptitudinilor; care ţine de ştiinţa educaţiei; educativ.


Acampsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.


-AGOGIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. agoge „conducere, transportare”)

1. „conducere, îndrumare, orientare, educare”.


Amenda (2)

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amender)

1. a modifica în vederea îmbunătățirii.

2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăţi prin amendamente (o lege).

3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanţe.

4. (jur.) a modifica, a îmbunătăţi condiţia unei persoane prin reeducare.


Analfabetism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. analphabétisme)

1. incapacitatea sau dificultatea de a citi, scrie, înțelege un text/propoziție și număra, cel mai adesea din cauza lipsei de educație; neștiință de carte.


Andragogie

Parte de vorbire: s.
Origine: (andr- + -agogie)

1. ştiinţa şi practica educaţiei adulţilor.


Antianginos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiangineux)

1. (medicament) capabil reducă frecvenţa, intensitatea crizelor anginoase.