Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. efficacité, lat. efficacitas)
1. calitatea de a fi eficace; eficienţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inefficacité)
1. faptul de a fi ineficace; lipsă de eficacitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bureaucratie)
1. ansamblul funcţionarilor publici cu atribuții administrative.
2. sistem administrativ formalist care se caracterizează prin încetineală, greutate, lipsă de flexibilitate, incapacitatea de a se ocupa de cazuri particulare etc.
3. formă de sistem politic în care puterea reală este deținută și transmisă de către administrație.
4. (prin ext.) hârțogărie, paperaserie; ineficiență, ineficacitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. brasser)
1. a orienta vergile unui velier cu ajutorul braţului (1), încât vârful să aibă maximă eficacitate asupra velelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caducité)
1. însuşire, faptul de a fi caduc.
2. ineficacitate a unui act juridic.
3. încetare a valabilităţii unui tratat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (economic + -itate, cf. fr. économicité)
1. caracter economic, respectarea principiilor științei și doctrinei economice.
2. eficacitate din punct de vedere economic; economisire; grad de economie, rentabilitate.
3. succesul economic obținut prin cea mai bună combinație a costurilor și a randamentelor.
4. utilizarea parcimonioasă și economicoasă a resurselor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. effectivité)
1. capacitate a unui sistem de a produce un efect specific.
2. caracterul a ceea ce este efectiv, a ceea ce intră în vigoare (ex. efectivitate scăzută a procesului).
3. (logică) calitatea efectivă a raționamentului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. efficience, lat. efficientia)
2. ~ economică = raportul dintre rezultatele obţinute în activitatea economică şi eforturile depuse.