Dictionar

abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abații.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu starețul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.
 

argirie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argyrie)

1. leziune a pielii manifestată prin înnegrirea tegumentelor; argiroză (2).
 

biodermă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bioderme)

1. totalitatea organismelor din biocenoza unei ape care trăiesc pe plante acvatice sau pe tegumentul animalelor; perifiton.
 

carotenodermie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caroténodermie)

1. pigmentație gălbuie-roșiatică a tegumentelor, provocată de creșterea carotinemiei; ocrodermie, xantoză.
 

carunculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caroncule, lat. caruncula)

1. formație anatomică mică, proeminentă; nodul.
2. excrescență cărnoasă pe tegumentul seminței, colorată, bogată în materii oleaginoase, la diseminare prin intermediul insectelor.
 

cheiloșalazis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chéilochalasis)

1. slăbire cu atrofie a tegumentelor buzelor.