Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élixir)
1. băutură miraculoasă pe care căutau s-o prepare alchimiştii pentru a obţine viaţa veşnică; (p. ext.) băutură aleasă.
2. băutură preparată din diferite substanţe dizolvate în alcool.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alchimie, lat. alchemia)
1. ştiinţă ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur şi argint şi aflarea unui leac. („elixirul vieţii”)2. subtilitate, analiză subtilă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alchimiste)
1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă să transmute metalele comune în aur.