Dictionar

Rezultate principale (Elocință,):

Elocinţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. eloquentia)

1. darul vorbirii, talentul de a vorbi frumos, de a mișca, de a convinge; calitatea artistică și persuasiunea în vorbire sau scris; elocvență.


Rezultate secundare (Elocință,):

Elocvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éloquence, lat. eloquentia)

1. însuşirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător; elocinţă.

2. expresivitate.