Dictionar

Rezultate principale (Elucubra,):

Elucubra

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (cf. fr. fr élucubrer)

1. (ieșit din uz) a elabora o lucrare cu multă trudă.

2. (ironic) a spune enormități; a face raționamente extravagante.


Rezultate secundare (Elucubra,):

Elucubrant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élucubrant)

1. care prezintă reflecții derezonabile și extravagante; aberant, absurd.


Elucubrare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. elucubra)

1. (ieșit din uz) elaborare cu multă trudă a unei opere; elucubrat, elucubrație.

2. (ironic) spunere a unor enormități; elucubrat, elucubrație.


Elucubrat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (vb. elucubra)

1. I. (ieșit din uz) elaborat cu multă trudă.

2. (ironic) care conține enormități.

3. II. elucubrare.


Elucubraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. élucubration, lat. elucubratio)

1. lucrare compusă cu multă osteneală şi răbdare, lucrând ziua şi noaptea; elaborare cu multă trudă a unei opere; elucubrat, elucubrare.

2. expunere haotică; divagație.

3. (ironic) spunere a unor enormități; elucubrat, elucubrare.

4. (depr.) combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie.


Elucubrativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. élucubratif)

1. referitor la elucubrație; (care ține) de elucubrație.


Elucubraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. élucubration, lat. elucubratio)

1. lucrare compusă cu multă osteneală şi răbdare, lucrând ziua şi noaptea; elaborare cu multă trudă a unei opere; elucubrat, elucubrare.

2. expunere haotică; divagație.

3. (ironic) spunere a unor enormități; elucubrat, elucubrare.

4. (depr.) combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie.


Fantasmagorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fantasmagorie)

1. succesiune de imagini vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginaţii tulburate; vedenie.

2. efecte artistice prin mijloace extraordinare, înşelătoare.

3. idee bizară; aberaţie, elucubraţie.


Elucubrare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. elucubra)

1. (ieșit din uz) elaborare cu multă trudă a unei opere; elucubrat, elucubrație.

2. (ironic) spunere a unor enormități; elucubrat, elucubrație.


Elucubrat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (vb. elucubra)

1. I. (ieșit din uz) elaborat cu multă trudă.

2. (ironic) care conține enormități.

3. II. elucubrare.


Elucubrativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. élucubratif)

1. referitor la elucubrație; (care ține) de elucubrație.