Rezultate principale (Elucubra,):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (cf. fr. fr élucubrer)
1. (ieșit din uz) a elabora o lucrare cu multă trudă.
2. (ironic) a spune enormități; a face raționamente extravagante.
Rezultate secundare (Elucubra,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élucubrant)
1. care prezintă reflecții derezonabile și extravagante; aberant, absurd.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. elucubra)
1. (ieșit din uz) elaborare cu multă trudă a unei opere; elucubrat, elucubrație.
2. (ironic) spunere a unor enormități; elucubrat, elucubrație.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (vb. elucubra)
1. I. (ieșit din uz) elaborat cu multă trudă.
2. (ironic) care conține enormități.
3. II. elucubrare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. élucubration, lat. elucubratio)
1. lucrare compusă cu multă osteneală şi răbdare, lucrând ziua şi noaptea; elaborare cu multă trudă a unei opere; elucubrat, elucubrare.
2. expunere haotică; divagație.
3. (ironic) spunere a unor enormități; elucubrat, elucubrare.
4. (depr.) combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. élucubratif)
1. referitor la elucubrație; (care ține) de elucubrație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. élucubration, lat. elucubratio)
1. lucrare compusă cu multă osteneală şi răbdare, lucrând ziua şi noaptea; elaborare cu multă trudă a unei opere; elucubrat, elucubrare.
2. expunere haotică; divagație.
3. (ironic) spunere a unor enormități; elucubrat, elucubrare.
4. (depr.) combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fantasmagorie)
1. succesiune de imagini vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginaţii tulburate; vedenie.
2. efecte artistice prin mijloace extraordinare, înşelătoare.
3. idee bizară; aberaţie, elucubraţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. elucubra)
1. (ieșit din uz) elaborare cu multă trudă a unei opere; elucubrat, elucubrație.
2. (ironic) spunere a unor enormități; elucubrat, elucubrație.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (vb. elucubra)
1. I. (ieșit din uz) elaborat cu multă trudă.
2. (ironic) care conține enormități.
3. II. elucubrare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. élucubratif)
1. referitor la elucubrație; (care ține) de elucubrație.