Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. émaner, lat. emanare)
1. tr. a degaja un gaz, un miros etc.; a exala.
2. a transmite, a remite.
3. intr. a proveni, a-şi avea originea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (emana)
1. (cel) care este un produs al unor evenimente politice la care nu a avut nici o contribuţie, nici un merit, dar de care beneficiază.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émanation, lat. emanatio)
1. faptul de a emana; emitere, degajare.
2. ceea ce se degajă, exalație.
3. (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice.
4. ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități.
5. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. émanationnisme)
1. (teologie) ideea că totul emană din altceva și că lucrurile originale și cele mai perfecte emană direct de la Dumnezeu; emanatism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Emanatismus, fr. émanatisme)
1. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naşte din substanţa divinităţii printr-un proces continuu de emanaţie; emanaţionism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. émanatiste)
1. care se bazează pe emanatism (teorie metafizică conform căreia totul în lume, inclusiv sufletele umane, emană dintr-un principiu suprem transcendent).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émanateur)
1. aparat care produce volatilizarea unor substanţe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)
1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abu Markub)
1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthocyte)
1. hematie deformată semănând cu nişte spini zburliţi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( engl. acephalostomia)
1. (med.) lipsa congenitală a capului și a orificiului bucal (având doar o deschidere asemănătoare gurii).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aceratherium)
1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acnéiforme)
1. (med.) care prezintă un aspect asemănător cu cel al acneei; ca o acnee.