Dictionar

Rezultate principale (Emanatism,):

Emanatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Emanatismus, fr. émanatisme)

1. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naşte din substanţa divinităţii printr-un proces continuu de emanaţie; emanaţionism.


Rezultate secundare (Emanatism,):

Emanatist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. émanatiste)

1. care se bazează pe emanatism (teorie metafizică conform căreia totul în lume, inclusiv sufletele umane, emană dintr-un principiu suprem transcendent).

2. adept al emanatismului.


Emanaţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. émanationnisme)

1. (teologie) ideea totul emană din altceva și lucrurile originale și cele mai perfecte emană direct de la Dumnezeu; emanatism.