Dictionar

emfatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. emphatique)

1. (şi adv.) plin de emfază; nenatural, bombastic.
 

academiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. académiser)

1. (arte) a da figurilor o poză academică (un caracter emfatic și fals).
 

afectat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (afecta)

1. (şi adv.) îndurerat, mâhnit, abătut.
2. emfatic, prefăcut.
 

ampolos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. ampolloso)

1. (despre stil) emfatic, bombastic.
 

bombastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. bombastisch)

1. (despre stil, cuvinte) preţios; emfatic.
 

declamator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déclamatoire, lat. declamatorius)

1. care declamă, care este pompos, emfatic și lipsit de substanță; declamativ.
2. (despre cuvinte, intonație, stil) care seamănă cu declamarea; (înv.) declamatoric, (înv.) declămăcios.
3. (despre cuvinte, intonație, stil) bombastic.
4. (antonime) sobru, simplu.
 

declamaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déclamation, lat. declamatio)

1. arta de a declama.
2. acţiunea de a rosti expresiv textul dramatic.
3. (peior.) vorbire emfatică.