Dictionar

Emfază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emphase, lat., gr. emphasis)

1. exagerare pompoasă în ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine; preţiozitate, afectare, poză.

2. mod de exprimare care denotă emfază (1).


Ampolozitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. ampollosità)

1. redundanță și sofisticare în vorbire și scris; emfază (în stil); retorism.

2. (antonim) sobrietate.


Decreta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décreter)

1. a da un decret; a hotărî prin decret.

2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentenţios; a emite o părere categorică.


Emfatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. emphatique)

1. (şi adv.) plin de emfază; nenatural, bombastic.


Emfază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emphase, lat., gr. emphasis)

1. exagerare pompoasă în ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine; preţiozitate, afectare, poză.

2. mod de exprimare care denotă emfază (1).


Grandilocvent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. grandiloquent)

1. (despre stil) plin de emfază, bombastic.


Magnilocvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. magniloquenza)

1. gravitate, emfază, grandilocvenţă; bombasticism.