Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éminent, lat. eminens, dominant)
1. care se distinge prin calităţi deosebite; remarcabil, excelent, excepţional.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éminence, lat. eminentia)
1. titlu care se dă cardinalilor.
2. ~ cenuşie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (lat. eminintissimus, it. eminentissimo, fr. éminentissime)
2. (înv.) care iese în relief.
3. II. titlu dat cardinalilor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aculeus)
1. (bot.) vârf ascuțit sau altă proeminență care crește pe o plantă; ghimpe, spin, ac.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. antehelix, fr. antéhélix)
1. proeminenţă a pavilionului urechii, situată înainte de helix.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + inion)
1. punctul cel mai proeminent al glabelei, opus inionului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antitragus)
1. una dintre proeminenţele pavilionului urechii, opusă şi posterioară tragusului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)
1. proeminenţă a unui os.
2. umflătură la baza unei capsule.
3. ramură secundară a unei roci eruptive.
4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane şi baza ei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apophysite)
1. (med.) osteită limitată la o apofiză; inflamația unei apofize, parte proeminentă a unui os.