Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émissaire, lat. emissarius)
1. trimis, însărcinat cu o misiune (specială); sol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émissaire)
1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale.
2. limbă de gheaţă scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un gheţar.