Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. émotif, it. emotivo)
1. adj. referitor la emoţie sau la afectivitate; afectiv, emoţional.
2. adj., s. m. f. (om) care se emoţionează uşor; impresionabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émotivisme)
1. şcoală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noţiunilor şi al judecăţilor morale este pur emotiv, exprimând doar intenţiile şi dorinţele celui care le enunţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émotivité)
1. însuşirea de a fi emotiv; gradul de reactivitate a cuiva la factorii emotivi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectivité)
1. ansamblu al proceselor afective.
2. comportare emotivă; sensibilitate sufletească.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. anxieux)
1. (cel) care suferă de anxietate, care simte anxietate.
2. (persoană) care își face griji (sau temeri) nemotivate; (om) neliniștit, îngrijorat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. asthenophobia)
1. teamă excesivă şi nemotivată de oboseală; frică morbidă de oboseală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dextr/o/- + -fobie)
1. teamă patologică, nemotivată, faţă de orice obiect amplasat în dreapta bolnavului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émotivisme)
1. şcoală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noţiunilor şi al judecăţilor morale este pur emotiv, exprimând doar intenţiile şi dorinţele celui care le enunţă.