energic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énergique)

1. plin de energie, de vigoare; hotărât, tare.
2. (despre medicamente) cu acţiune puternică, imediat eficace.
3. (adv.) cu energie.

energico

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. energico)

1. (muz.) cu forţă, cu hotărâre.

antiadrenergic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + adrenergic)

1. (substanţă) care blochează structurile adrenergice.

dinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dynamique)

1. adj. referitor la mişcare, la forţă.
2. plin de mişcare, de forţă; activ.
3. (fig.; despre oameni) energic, întreprinzător.
4. s. f. parte a mecanicii care studiază mişcarea corpurilor şi forţele care acţionează asupra lor.
5. proces de dezvoltare a unor fenomene sub acţiunea anumitor factori; mişcare, schimbare.
6. ~a populaţiei = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populaţie.
7. totalitatea noţiunilor legate de intensitatea sonorităţii muzicale.
8. disciplină care studiază aceste noţiuni.
9. (tehn.) raport între valorile maxime şi cele minime ale unui semnal.

drastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. drastique)

1. având un efect puternic sau de anvergură; foarte aspru, energic, brutal.
2. (despre medicamente, remedii) cu efect puternic și rapid; cu acțiune purgativă violentă.

extrem, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extrême, lat. extremus)

1. adj. situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf.
2. care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi.
3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozițiile cele mai neconciliatoare.
4. foarte mare, exagerat.
5. (despre remedii etc.) foarte energic, doar în cazuri desperate.
6. s. m. (mat.) primul și ultimul termen al unei proporții.
7. s. n. (mat.) valoarea extremă, maximă și minimă, a unei funcții.
8. numărătorul primului raport și numitorul celui de-al doilea într-o proporție.
9. s. f. margine; limită ultimă.
10. a trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă; extremă dreaptă (sau stângă) = grup politic care se manifestă prin idei și acțiuni ultraradicale, exagerate și rigide.
11. cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi.
12. jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formația de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei.

fleşă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fléche)

1. element de acoperiş foarte înalt, în formă de săgeată, la turnurile monumentale.
2. partea din spate a afetului unui tun.
3. procedeu ofensiv la scrimă prin deplasarea energică a corpului spre înainte.

gestualist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. gestualist)

1. I. referitor la gestualism (metodă de pictură artistică caracterizată printr-o pensulă energică și expresivă care subliniază în mod deliberat mișcarea brațului sau a mâinii pictorului sau, cu alte cuvinte, pensula dintr-un tablou gestual exprimă emoțiile și personalitatea artistului la fel cum gesturile unei persoane reflectă sentimentele acesteia în viața de zi cu zi).
2. II. (pictor) adept al gestualismului.