Dictionar

Rezultate principale (Enerva,):

Enerva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. énerver)

1. a (se) înfuria, a (se) irita.


Rezultate secundare (Enerva,):

Denerva

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dénerver)

1. a înlătura părţile nervoase de pe o piesă anatomică, de pe o bucată de carne de măcelărie.

2. (med.) a înlătura inervația unui mușchi, a unui țesut.


Enervant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. énervant)

1. care enervează; supărător, iritant.


Enervare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (enerva)

1. acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei.

2. tensiune nervoasă manifestată prin neliniște, nerăbdare, agitație; iritare, înfuriere.

3. (med.) ablațiune sau secționare a unui nerv sau a unui grup de nervi; enervație.


Enervaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énervation, lat. enervatio)

1. ablaţiune sau secţionare a unui nerv, a unui grup de nervi ori a unui ganglion nervos.


Agasa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. agacer)

1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.

2. (antonim) a calma.


Agitaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitaţiia)

1. mişcare prelungită; clătinare.

2. stare de nelinişte, de tulburare, de enervare.

3. tumult, zarvă, răscoală.


Ambeta

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (învechit)
Origine: (fr. embêter)

1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.

2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.


Bufeu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouffée)

1. răbufnire subită şi trecătoare de febră, de enervare, accelerare bruscă a pulsului etc.

2. aer care iese pe gură.

3. (rar) răbufnire.


Calmant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. calmant)

1. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; tranchilizant.

2. I. care calmează, în sens fizic sau în sens moral.

3. (med.) care atenuează iritațiile țesuturilor; care ușurează efectele bolii, durerii fizice sau excitației nervoase; analgezic, sedativ.

4. II. remediu care calmează durerea sau excitația nervoasă.

5. (antonime) agasant, angoasant, enervant, excitant, iritant.


Exaspera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exaspérer, lat. exasperare)

1. a enerva, a irita peste măsură; a scoate din sărite.