enervare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (enerva)
Etimologie: (enerva)
1. acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei.
2. tensiune nervoasă manifestată prin neliniște, nerăbdare, agitație; iritare, înfuriere.
3. (med.) ablațiune sau secționare a unui nerv sau a unui grup de nervi; enervație.