Rezultate principale (Epicurism,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épicurisme)
1. concepție materialist-ateistă a lui Epicur, care îmbogățește atomismul antic, iar în etică încearcă să creeze o teorie a plăcerii raționale, de evitare a suferinței și de dobândire a unei fericiri senine.
3. larg curent de asimilare și valorificare a concepțiilor lui Epicur, în primul rând a eticii și a atomismului său, în Renaștere.
Rezultate secundare (Epicurism,):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (lat. epicureus)
1. I. care aparține epicureismului; care decurge din epicureism; epicurian.
2. conform cu filosofia lui Epicur; epicurian.
3. (prin ext.) devotat plăcerii, dependent de plăcere; epicurian.
4. II. adept al epicurismului; epicurian.
5. (fam.) om înclinat spre plăceri; epicurian.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. épicurien)
1. I. care se referă la doctrina filozofică a lui Epicur (sau epicurism); care ține de doctrina lui Epicur (sau epicurism); epicureic, epicureu.
2. care se dedică plăcerilor mesei, plăcerilor carnale; care se caracterizează prin căutarea plăcerilor.
4. şcoală ~ă = curent filosofic al cărui obiectiv principal este atingerea fericirii prin satisfacerea doar a dorințelor „naturale și necesare”; epicurism.
5. II. adept al epicurismului; epicureic, epicureu.
6. (fam.) om înclinat spre plăceri; senzual.
7. (antonime) jansenist, stoic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. érémitisme)
1. mod de viaţă al eremiţilor; stilul de viață al călugărilor eremiți; ascetism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (epicureu + -esc)
1. care ține de doctrina lui Epicur; epicurian, epicurist.
2. care se referă la epicurism; epicurian, epicurist.
3. care este partizan al epicurismului; epicurian, epicurist.
4. care aderă la epicurism; epicurian, epicurist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (epicureu + -ist)
1. care ține de doctrina lui Epicur; epicurian, epicuriesc.
2. care se referă la epicurism; epicurian, epicuriesc.
3. care este partizan al epicurismului; epicurian, epicuriesc.
4. care aderă la epicurism; epicurian, epicuriesc.