Dictionar

Rezultate principale (Epicurism,):

Epicurism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épicurisme)

1. concepție materialist-ateistă a lui Epicur, care îmbogățește atomismul antic, iar în etică încearcă creeze o teorie a plăcerii raționale, de evitare a suferinței și de dobândire a unei fericiri senine.

2. școală epicuriană.

3. larg curent de asimilare și valorificare a concepțiilor lui Epicur, în primul rând a eticii și a atomismului său, în Renaștere.


Rezultate secundare (Epicurism,):

Epicureu, -ee

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (lat. epicureus)

1. I. care aparține epicureismului; care decurge din epicureism; epicurian.

2. conform cu filosofia lui Epicur; epicurian.

3. (prin ext.) devotat plăcerii, dependent de plăcere; epicurian.

4. II. adept al epicurismului; epicurian.

5. (fam.) om înclinat spre plăceri; epicurian.


Epicurian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. épicurien)

1. I. care se referă la doctrina filozofică a lui Epicur (sau epicurism); care ține de doctrina lui Epicur (sau epicurism); epicureic, epicureu.

2. care se dedică plăcerilor mesei, plăcerilor carnale; care se caracterizează prin căutarea plăcerilor.

3. care invită la plăceri.

4. şcoală = curent filosofic al cărui obiectiv principal este atingerea fericirii prin satisfacerea doar a dorințelor „naturale și necesare”; epicurism.

5. II. adept al epicurismului; epicureic, epicureu.

6. (fam.) om înclinat spre plăceri; senzual.

7. (antonime) jansenist, stoic.


Eremitism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. érémitisme)

1. mod de viaţă al eremiţilor; stilul de viață al călugărilor eremiți; ascetism.

2. (antonim) epicurism.


Epicuriesc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (epicureu + -esc)

1. care ține de doctrina lui Epicur; epicurian, epicurist.

2. care se referă la epicurism; epicurian, epicurist.

3. care este partizan al epicurismului; epicurian, epicurist.

4. care aderă la epicurism; epicurian, epicurist.


Epicurist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (epicureu + -ist)

1. care ține de doctrina lui Epicur; epicurian, epicuriesc.

2. care se referă la epicurism; epicurian, epicuriesc.

3. care este partizan al epicurismului; epicurian, epicuriesc.

4. care aderă la epicurism; epicurian, epicuriesc.