Dictionar

Rezultate principale (Epidemie,):

Epidemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épidémie, lat. epidemia)

1. boală infecţioasă care afectează un număr mare de indivizi, într-un timp scurt.


Rezultate secundare (Epidemie,):

Carantină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quarantaine, rus. karentin)

1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie.

2. menţinere în izolare a persoanelor bănuite ar putea răspândi o boală contagioasă.

3. restricţii aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor.

4. izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil.

5. (fig.) izolare.


Epidemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épidémique)

1. cu caracter de epidemie; contagios.


Epizootie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épizootie)

1. (med. vet.) boală contagioasă care afectează animalele; epidemie la animale.


Pandemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pandémie)

1. epidemie care cuprinde într-un timp relativ scurt toată populaţia unei regiuni, ţări etc.


Recrudescență

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. recrudescence)

1. (med.) agravarea unei boli, a simptomelor acesteia, după o ameliorare temporară; revenire într-o formă mai acută a unei boli, epidemii; înrăutăţire, agravare.

2. (med.) creșterea numărului de cazuri într-o epidemie.

3. (fig.) reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat, mai intens a unei activităţi, a unui proces etc.


Dijmui

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (dijmă + -ui)

1. a lua dijma, a face plătească dijmă; a zeciui.

2. a lua pe nedrept, a sustrage, a fura.

3. (fam.) a-și face în mod abuziv parte din ceva.

4. (fig.) (cu referire la epidemie) a decima.