Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épistémologie)
1. parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoaşterii din cadrul diferitelor ştiinţe; teorie a cunoaşterii ştiinţifice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. critériologie)
1. studiu logic al criteriilor.
2. știința criteriilor de judecată, de cunoaștere a adevărului; (cvasi-sinonim) epistemologie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. épistémologue)
1. adept al epistemologiei, parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. noétique, gr. noetikos; II. germ. Noetik)
1. I. care se referă la actul cunoașterii, la aspectul intelectual al gândirii, la noesis.
2. II. studiul gândirii; gnoseologie; epistemologie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Noetik)
1. ramură a filosofiei metafizice și a filozofiei spiritului referitoare la intelect și gândire; studiul sau teoria cunoașterii, a gândirii; gnoseologie, (rar) epistemologie.