Dictionar

 

teroare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. terreur, lat. terror)

1. frică, groază, spaimă provocată intenționat, prin amenințări și alte mijloace de intimidare.
2. asuprire bazată pe intimidare; timorare.
 
 

anacronism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anachronisme)

1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc.
2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit.
 

deluzoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. delusorius, fr. délusoire)

1. capabil inducă în eroare, înșele, creeze iluzii; înșelător, iluzoriu.
 

dezinforma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désinformer)

1. a informa greșit, în mod intenționat, tendențios; a induce în eroare.
 

disfonografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dysphonographie)

1. tulburare a limbajului scris; eroare de punere în scris a limbajului oral.